”There is no medium in Siam; it is either gorgeously gilded palaces and fantastically adorned temples, or filthy looking huts.” – Captain GJ Younghusband, 1888
Cu inima cât un purice și cu un nod în gât și stomac, așa am pășit din avion în aeroportul Suvarnabhumi.
Când am plecat din România, am plecat cu o mulțime de idei și de planuri – noroc cu aplicațiile super inteligente și cu ghidurile de la Lonely Planet care ne-au făcut viața mai ușoară (despre ele și despre modalitățile de deplasare later on). Am străbătut orașul mai mult la pas și am contorizat în jur de 80 km cu un maxim de 23 km în prima zi (talking about enthusiasm 🙂 ).
Este prima vacanţă în care am planificat până la cel mai mic detaliu itinerariul (nu mi-a luat foarte mult, grație unei aplicații absolut geniale). Documentație și sfaturi despre Thailanda și Bangkok găsești extrem de ușor pe o mulțime de site-uri sau blog-uri (nu neapărat cea mai bună sursă de încredere uneori, deoarece cu toții suntem subiectivi, dar nah…ne descurcăm cu ce avem nu?)
Am stat șapte zile în Bangkok (incluzând cele două zile de la sosire și plecare), așa că, fără prea multă introducere, vă prezint itinerariul nostru.
Ziua 1: Aeroportul Suvarnabhumi – Siam Discovery – MBK Center – Hotel
Drumul între aeroport și hotel a fost mult mai ușor decât ne-am imaginat inițial. Trenul de la subsolul aeroportului merge până aproape de centrul Bangkokului, la stația Phaya Thai unde poți face schimb direct pentru lina de BTS (”metroul de suprafață”). Biletul de tren este 45B pentru o singura călătorie între aeroport și Phaya Thai. De aici, practic este foarte ușor să ajungi în majoritatea locurilor din oraș. Pentru noi, a însemnat o provocare, să mergem pe jos de la Phaya Thai la hotel (au fost cam două ore și puțin de mers și căscat ochii stânga-dreapta), însă a meritat tot drumul.
Ziua 2: Tha Phrachan Prier – Muzeul Național – Wat Phra Kaew – The Grand Palace – Wat Pho – Podul Memorial Rama I – Templul Waraviham – Wat Arun
Sincer nu știu ce cuvinte aș putea să scriu despre acest loc…Prima impresie, literar, este că totul e superlativ – zgomot, mâncare, culori, aur, scutere, fructe, apă murdară, bețișoare parfumate, forfotă continuă.
Am pornit în prima zi cu un milion de gânduri în minte și cu speranța că nu ne vom rătăci :)))
După o jumătate de oră de mers cu un fel de ferry, am ajuns în zona Grand Palace, însă am făcut o mică deviere și am mers în sensul opus gloatei, căci am vrut să ne acomodăm un pic cu atâta lume în jur. Prin urmare am început traseul cu Muzeul Național, gândindu-ne că este o oportunitate bună să aflăm ceva mai multe informații despre cultura thailandezilor.
Muzeul Național al Thailandei este cel mai mare din Asia de Sud-Est și găzduiește printre altele care mortuare, folosite în ceremoniile de cremație ale familiei regale. Clădirile din cadrul muzeului au fost construite în 1782 și aveau destinația inițială de palat al prințului Wang Na. În 1884, Rama al V-lea le-a transformat în muzeul actual. Din păcate nu am putut vizita foarte multe din expozițiile muzeului, deoarece era un eveniment școlar și majoritatea clădirilor erau închise publicului. Intrarea la muzeu în mod normal este 200B, însă pentru că erau mulți elevi, noi am intrat gratuit 🙂
Următorul pe listă era complexul Wat Phra Kaew și Grand Palace, așa că ne-am făcut curaj să intrăm în incintă. Pentru a ți se permite intrarea, ești controlat de un filtru de securitate și este obligatoriu să fii decent îmbrăcat (asta înseamnă fără umeri descoperiți, fără pantaloni scurți sau burice la vedere). Intrarea este 500B de persoană și include intrarea la Wat Phra Kaew, Grand Palace, Muzeul Reginei Sirikit și Palatul de Vară Bang Pa-In (pe care l-am vizitat în următoare zi în drum spre Ayutthaya).
Wat Phra Kaew sau Templul lui Buddha din Smarald, este cea mai mare atracție turistică ce se întinde pe 94,5 ha. Prima impresie când intri în complex, este că printr-o minune ai ajuns pe un alt tărâm. Deseori, turiștii descriu complexul ca fiind un tărâm feeric, datorită multitudinii de culori și reprezentări de tot felul. Încă de la intrare te întâmpină doi ”yaksha” (Giganți/Gardieni) de câte 5 metri înălțime fiecare. Însă, pe lângă Gardieni, complexul este împânzit de multe alte statuii, întruchipând ”kinnaree” (jumate oameni, jumate păsări), ”garuda” – păsările sacre, elefanți, Buddha în diferite ipostaze etc.
Grand Palace (Palatul Mare) a fost construit în 1782 și de 150 de ani este reședința regală și administrativă a Thailandei, găzduind de asemenea Guvernul, Ministerul de Război, diverse departamente de stat și alte ministere. Din păcate, nu se poate vizita prea mult din incinta palatului, însă am fost norocoși să prindem și schimbarea gărzii.
În timpul vizitei în complex, m-am trezit cu o cerință cât se poate de simpatică din partea elevelor de mai jos: și-au dorit tare mult să facă o poză cu mine. Deși a sunat destul de bizar la început, am citit apoi că asiaticii sunt în general fascinați de persoanele blonde cu ochii deschiși la culoare (lucky me :D), și că deseori le cer turiștilor să facă poze cu ei. Oricare ar fi fost motivul, mie mi s-au părut simpatice, și trebuie să recunosc, m-au făcut să zâmbesc cu gura până la urechi preț de minute bune.
Din incinta complexului Wat Phra Kaew & Grand Palace, am decis să pornim pe jos către ultimele două obiective turistice: Wat Pho și Wat Arun.
Wat Pho, se află la o distanță destul de mică de mers pe jos față de Grand Palace, în jur de 15 minute (asta dacă nu iei în calcul hoardele de turiști). Acesta deține o listă lungă de superlative: cel mai vechi și cel mai mare ”wat” din Bangkok, cel mai mare si lung Buddha înclinat, cea mai mare colecție de imagini din Thailanda cu Buddha, prima instituție de învățământ din țară, cea mai faimoasă școală de masaj. Intrarea în templu este de 200B.
Cea mai impresionantă imagine la Wat Pho este statuia lui Buddha înclinat, pe care o găsim în sanctuarul central. Aceasta are 46 m lungime și 15 m înălțime, înfățișează trecerea lui Buddha în nirvana (adică moartea lui Buddha) și este acoperită cu foiță de aur pe întreaga suprafață, exceptând tălpile care sunt decorate cu sidef (”mother of pearl”) și care arată cele 108 caracteristici (”lak-sa-na”) ale lui Buddha.
De la Wat Pho, am traversat Podul Memorial Rama I, peste Chao Phraya, și am ajuns la Wat Arun, cunoscut și sub denumirea de Templul Zorilor.
Wat Arun se remarcă prin turnul de 82 m, în stil khmer, care domină priveliștea din jur. Turnul central, sau ”prang” în Thai, este decorat cu bucăți de sticlă colorată și porțelan chinezesc. Intrarea la templu este 100B și se poate ajunge și cu barca de la Sapphan Taksin.
Ziua 3: Bangkok – Ayutthaya
Pentru ziua a treia am ales să facem un tur ghidat în afara Bangkokului, la Ayutthaya. Excursia includea vizita la Palatul Bang Pa-In, situl UNESCO Ayutthaya, prânzul și ghid vorbitor de limba engleză + intrările la toate obiectivele (nu a fost cel mai reușit tur datorită limbii engleze pe care ghidul abia o vorbea, însă cu siguranță a meritat drumul). Turul a costat 50 USD (2 persoane) și l-am plătit online pe GetYourGuide.
Bang Pa-In, cunoscut ca și Palatul de Vară, este un complex de palate și clădiri folosite pe post de reședintă de către familia regală. Construcția complexului a început în jurul anului 1632 de către Regele Prasat Thong, a fost aproape abandonat în timpul raidurilor burmeze, ca mai apoi să fie reconstruit în timpul Regelui Mongkut. Intrarea la palat este 100B, însă dacă vizitezi Grand Palace, intrarea este gratuită.
Bang Pa-In este un loc extrem de îngrijit și cu siguranță este un loc foarte bun de oprit în drum spre Ayutthaya. Pe suprafață complexului sunt împrăștiate clădiri în multe stiluri arhitectonice, de la tradițional thailandez, la chinezesc sau chiar european. În interiorul clădirilor, pentru femei există un cod vestimentar destul de strict, anume că ai voie să intri doar dacă ai fustă (dacă nu ai, îți vor oferi cei de la securitate una gratuit pe durata vizitei).
De la Bang Pa-In, am mers la Ayutthaya, fosta capitala a Thailandei (sau a Siamului în perioada când acest oraș a fost capitală).
Te-ai aștepta ca tot situl de aici să fie ceva mai compact, însă în realitate, a trebuit să ne mișcăm cu mașina între diferitele puncte, asta fiindcă tot situl se întinde pe o suprafață de 289 ha.
Ayutthaya, un oraș istoric, a înflorit între secolele 14 și 18, ca mai apoi să fie incendiată și aproape ștearsă de pe hărți de către burmezi în 1767. Orașul, odată centru important al diplomației și comerțului, a fost abandonat de către locuitori și lăsat în ruină până aproape de zilele noastre.
Dacă studiem hărțile și sursele contemporane, se poate cu ușurință constata faptul că planul orașului a fost destul de bine sistematizat, incluzând drumuri, canale și șanțuri de jur împrejurul structurilor principale, astfel încât schema orașului a folosit la maximum poziția strategică a orașului între cele trei râuri. Sistemul hidraulic pentru managementul apei de care dispunea era destul de avansat tehnologic pentru acea vreme, și în mod clar unic în lume.
Singurul sentiment care îmi vine în minte când mă gândesc la acest loc, și uitându-mă cu ochii mari în jurul meu, este acela de micime. Cu toate că orașul aproape că a fost șters de pe fața Pământului, sunt structuri rămase în picioare care poartă rănile timpului. Sunt statui în fața cărora rămâi mut de uimire și îți dai seama că măreția acestei țări depășea cu mult imaginația exploratorilor europeni ajunși pe aceste meleaguri.
Ziua 4: Erawan Shrine – Central World – Sea Life Bangkok – Muzeul Madame Tussaud
Ziua a patra ne-am peterecut-o mai mult în Mall-uri, asta pentru că aproape toate sunt grupate în același punct din oraș, dar și pentru că am vrut să vedem și acvariul de sub Siam Paragon.
A fost o zi destul de relaxantă, așa că am pornit destul de dimineață pentru a evita aglomerația. Ne-am început traseul cu un mic altar, Erawan Shrine, situat lângă hotelul Grand Hyatt Erawan. Aparent, în ziua în care l-am vizitat noi era o sărbătoare, așa că locul era împânzit de turiști și credincioși. Altarul este închinat zeului hindus, Brahma, iar legenda spune că în timpul construcției hotelului Erawan aveau loc multe accidente, chiar morți, iar muncitorii au refuzat să mai lucreze până locul nu a fost sfințit. Astfel, după consultări cu astrologii, s-a construit micul altar, astăzi devenit loc de pelerinaj.
Credeam că mall-urile din București sunt exagerate, însă când am ajuns aici … pfff… totul este superlativ. În centrul Bangkokului, în Siam Center, sunt 6 mall-uri (atâtea am numărat noi), legate între ele de tunele și pasarele, astfel că poți trece dintr-un mall în altul fără să ieși din ele. Mai toate au cel puțin șase! etaje și magazine care nu se repetă dintr-un mall în altul. Găsești de toate aici, de la Luis Vuitton, la handmade, la McLaren în vitrini. Totul este sclipitor, cozi la lux și mâncare fițoasă. Se pare totuși că Bangkokul este renumit inclusiv pentru shopping-tourism. Noi, am reușit performața să ne rătăcim în mall-uri, astfel că la un moment dat am mers doar paralel cu strada ca să fim siguri că ieșim unde trebuie.
Sea Life Bangkok și Madame Tussaud, sunt două locuri care trebuie vizitate dacă vrei să îți clătești ochii după atâta shopping 🙂 Ne-am luat un combo la bilete, și am plătit 1500B pentru amândouă obiectivele, am avut băuturi și pop-corn incluse și o plimbare cu barca pe unul din lacurile din Sea Life, unde am văzut rechinii și peștii mai mari. All-in-all, merită vizita, și mai ales că le poți face în ritmul tău, astfel poate fi chiar relaxant. Sea Life deține destul de multe specii de pești, șerpi și pinguini, pe mine însă m-a impresionat o cameră cu adevărat specială. Este vorba de camera meduzelor, unde în mijloc era un pat, se auzea difuz în jur o muzică relaxantă iar încăperea era slab lumiată, astfel încât meduzele păreau din alt univers (păcat că nu mi-a mers camera să pot face poze 🙂 ).
Ziua 5: Chang Prier – Wat Mahathat – Wat Saket (Golden Mount) – Casa Memoriala Jim Thompson
Deși am avut multe obiective în minte, multe nu am putut să le vizităm din diverse motive: fie erau prea departea de zona în care puteam ajunge pe jos, fie erau închise datorită multelor sărbători, fie intrările la aceste obiective ne afectau grav bugetul 🙂
Spre ultimele zile, am rărit numărul de obiective, asta și pentru că începuserăm să ne resimțim. În orice caz, în ziua cinci am bifat trei obiective importante, însă am avut și ocazia să străbatem orașul prin cartierele neturistice și să observăm puțin din cotidianul thailandezilor.
Wat Mahathat este unul din cele mai importante centre de studiu al Buddhismului și al meditației, precum și sediul celui mai mare ordin de călugări și centrul de meditație Vipassana. Deși majoritatea cursurilor se țin în thai, există câteva cursuri ținute și în engleză, ceea ce a făcut ca templul să devină destul de cunoscut în rândul celor care vor să învețe meditația Vipassana (meditația interioară) – așa că aviz amatorilor 🙂 Pentru noi a fost unul din cele mai liniștite temple în care am intrat, mai ales că eram printre singurii vizitatori. Intrarea este gratis.
Următorul pe listă a fost Golden Mount (Wat Saket). Acesta este situat pe un deal artificial de aproximativ 77 m, ceea ce oferă o priveliște destul de bună. Pentru a ajunge în vârful templului, la principalul chendi, trebuie să urci în jur de 300 de trepte. Templul este încojurat de vegetație și de un zid aproape ca o fortăreață. Aici am întâlnit și primii români, pe care i-am auzit vorbind la plecarea din templu 🙂
Ultima oprire din această zi am făcut-o la Casa Memorială Jim Thomson. Din păcate, nu este permis să faci poze în interior, așa că am doar în memorie frumusețea complexului de case. Jim Thomson, fost agent CIA, delegat în Thailanda în anii 50, s-a îndrăgostit de aceste meleaguri și a decis să se stabilească în Bangkok. A văzut potențialul mătăsii thailandeze, astfel că a ajutat industria mătăsii să reînvie, iar azi magazinele Jim Thomson vând mătase de cea mai bună calitate (însă și prețurile sunt pe măsură, așa că având bugetul limitat am renunțat la cumpărături). Jim Thomson, pe lângă faptul că a fost om de afaceri, era un foarte pasionat colecționar de artă, astfel că poți vedea în casa memorială diferite exponate adunate din Asia de Sud. Istoria lui este destul de controversată, acesta dispărând în jungla din Malaezia în 1967, nefiind elucidată nici până azi dispariția acestuia. Intrarea este 100B și include și un ghid în limba engleză, fără de care nu îți este permis accesul în case.
Ziua 6: Siam Center – Siam Discovery – Siladon Spa Bangkok – Parcul Lumpini
Penultima zi am decis să fie una doar de relaxare, căci ce vacanță în Thailanda ar fi fost fără o zi la SPA.
Fiindcă aveam rezervare de 4 ore (da, 4 ore) la Siladon SPA, iar rezervarea era făcută undeva spre dupa-amiază, am zis că e timpul să facem niște cumpăraturi de suveniruri, să nu ne bombănească mamele acasă 🙂
Am revizuit bugetul, am tras linie și am petrecut câteva ore în Siam Discovery și Siam Center. Ne-am chibzuit cumpărăturile, am făcut liste și iar liste, și am plecat din mall cu tolba plină (oarecum plină).
Din zona Siam Center, am ajuns la Siladon SPA unde a urmat răsfățul suprem – 4 ore de masaj, scrub, iar masaj, dușuri, uleiuri, ceai și prăjiturele. Masajul a fost incredibil de relaxant, dacă o idee ar fi fost mai cald în camera, ar fi putut fi cea mai tare experiență de până acum (se pare totuși că thailandezii au o problemă cu aerul condiționat, deoarece în mai toate locurile exista o diferență incredibilă între exterior și interior).
Bine marinați de uleiurile aromate și cu mușchii relaxați, ultima parte a zilei ne-am petrecut-o în Parcul Lumphini, unde am savurat câteva fructe și am fentat o ploaie tropicală la limită.
Ziua 7: Siam Center – Aeroportul Suvarnabhumi
Ultima zi în Bangkok am petrecut-o mai mult pe drum, deoarece check-out-ul la hotel trebuia făcut până în ora 12, iar zborul spre Cambodgia îl aveam seara. Prin urmare, am plecat din hotel și ne-am făcut planul să mergem cu trenul spre aeroport, însă cu o scurtă oprire în Siam Discovery și Siam Paragon pentru un refill de fructe.
Pentru mine, Bangkokul a fost raiul fructelor. Am mâncat o mulțime de fructe al căror nume nici nu îl pot pronunța corect, și m-am întors acasă cu dezamăgirea că fructele de la Mega nu au același gust și nici aceeași calitate.
Una peste alta, Thailanda și Bangkokul sunt un vis devenit realitate. M-au uimit zâmbetele și liniștea sufletească pe care am găsit-o în templele buddhiste și mă bucur enorm că am avut ocazia să pot medita singură într-un templu preț de câteva minute. Sunt recunoscătoare că nu am prins ploi torențiale (cu excepția unei seri când oricum ne întorceam la hotel), că ne-au ținut picioarele să colindăm atâtea străzi și temple și că am fost în siguranță pe tot parcursul vacanței.
Am plecat cu inima puțin strânsă, însă cu sufletul plin de amintiri și cu o multitudine de lecții învățate. Am realizat că problemele aici au altă dimensiune și că oamenii continuă să zâmbească cu toate că viața lor este mai complicată ca a europenilor.
Despre aventura din Cambodgia și Angkor Wat, data viitoare 🙂
The Cartographer's Journal 