“When Angkorian society began, Paris and London were not much more than elaborate villages. Europe was crawling with barbarians, and here were the Khmer engineering sophisticated irrigation systems and constructing the biggest temple in the world.” – Kim Fay, The Map of Lost Memories
Am o multime de carti in biblioteca… o multime de carti despre situri arheologice, locuri care merita vizitate sau situri UNESCO. Am o multime de carti pentru ca m-au fascinat de mica locurile istorice, incarcate de atatea povesti si energie. Uneori ma imaginam ca fiind un fel de Indiana Jones si incercam sa descopar lumi apuse. Angkor Wat si Cambodgia au reprezentat mereu un loc unde multe din pasiunile mele se intalneau. Inca pare un vis ca am reusit sa ajung aici.
Cambodgia nu este ca oricare alta tara vizitata pana acum. Cambodgia este una din tarile care imi vor ramane in suflet multa vreme de acum inainte.
Cu o populatie de aproximativ 16 milioane de locuitori, Cambodgia este tara cu cea mai mare pierdere de paduri din lume (a treia dupa Nigeria si Vietnam) – trist! insa aduce ceva mai mult continut experientei pe care am avut-o aici. Intre 2001 si 2014 rata anuala de taiere a padurilor a crescut cu 14.4 procente (conform unui studiu publicat de World Resource Institute – il puteti citi aici). Motivul principal pentru taierile masive este valoarea mare a lemnului din specii pretioase dar si substratul economic al tarii (unul din pioni principali in taierile ilegale). De ce scriu despre asta? Pe mine m-a facut sa inteleg dimensiunea problemelor intr-un alt fel si am plecat din aceasta tara apreciind ceva mai mult natura din jur (caci da, si Romania are probleme multe la acest capitol, insa magnitudinea evenimentelor nu poate fi comparata, asa cum nici padurile nu pot fi asezate una langa cealalta pentru aceeasi unitate de masura).
Viata in Cambodgia, cel putin asa cum am perceput-o noi, este grea si presarata cu lipsuri, iar diferentele dintre saracie si bogatie sunt mai stringente ca oriunde altundeva unde am ajuns pana acum. Nu exista clasa de mijloc, exista doar saracie sau bogatie, iar bogatia in general este reflectata la cei care vin si investesc in resorturi turistice. Salariul minim al unui cambodgian, angajat (pentru ca majoritatea traiesc din servicii prestate individual fara o forma legala de angajare) este de 140$/luna. Exista insa statistici care spun ca mai mult de doua milioane si jumatate! de locuitori ai acestei tari, traiesc cu mai putin de 1$/zi!
Cu toate ca viata este lipsita de o gramada de lucruri, cambodgienii sunt de o energie pozitiva molipsitoare. Spre deosebire de thailandezi, zambetul lor nu este fals, iar bucuria pentru lucrurile marunte este absolut autentica.
In Cambodgia am ajuns in ultima parte a vacantei din Asia. Am luat un zbor rapid intre Bangkok si Siem Reap si am stat patru zile, din care doua zile au fost doar vizite la complexul Angkor.
Traseul si transportul a fost negociat cu Lon (l-am gasit pe tripadvisor aici), si a fost una din cele mai usoare discutii purtate vreodata referitoare la trasee si preturi. Asa ca doua zile am contat pe tuk-tuk-ul lui Lon, care desi nu ne vazuse niciodata, ne-a asteptat constiincios in fata hotelului in prima dimineata, afisand cel mai molipsitor zambet. [despre cazari, transport si altele ceva mai tarziu].
Ziua 1: Aeroport Siem Reap – hotel
Am aterizat seara si spre deosebire de Thailanda, obtinerea vizei a dura 15 minute! ð Hotelul la care eram cazati, ne-a oferit transport gratuit de la aeroport, asa ca prima oara de cand calatorim, eram asteptati in aeroport cu o pancarta cu numele meu pe ea (nu cel bun, insa am putut sa ma recunosc ð ). Am ajuns la hotel cu multe zgaltaieli pe drum, si intr-un tuk-tuk semi-acoperit, iar prima interactiune cu hotelul a fost prosopul umed si rece pe care ti-l oferea la intrare (a facut minuni de altfel!). Am scapat repede de rucsaci, ne-am aruncat pe jumate adormiti in pat si am realizat ca din balconul nostru se vede o semijungla interioara si ne-am rugat sa nu intre maimutele si soparlele geko peste noi pana dimineata ð
Ziua 2: Hotel – Angkor Wat – South Gate – Angkor Thom – Bayon – Bauphon – Royal Palace – Phimeanakas – Terrace of the Leper King – Terrace of the Elephants – Prasats Suor Prat – Ta Keo – Ta Prohm – Banteay Kdei – Pre Rup – Hotel
Siem Reap este un sat aparut pe langa Angkor Wat, asta pentru ca totul aici este doar turistic si a aparut pentru a sustine cumva fluxul de turisti veniti sa viziteze templele.
Prima oprire a fost Angkor Wat si primul cuvant a fost WOW! Wow ce multa lume este si wow ce templu extraordinar!
Despre Angkor exista o multime de documente si carti scrise, asa ca nu o sa povestesc prea multe despre istoria acestui loc, ci doar ce m-a impresionat pe mine.
Angkor Wat a fost construit in jurul anilor 1100 – 1200 in timpul regelui Suryavarman II. Este cel mai mare complex religios din partea de sud a Asiei, acoperind aproximativ 200 de hectare. Informatiile despre acest complex sunt putine iar majoritatea datelor sunt traduceri ale inscriptiilor gasite pe peretii templelor. Desi in prezent complexul este cunoscut sub numele de Angkor Wat, in realitate nu se stie exact cum a fost denumit acesta in perioada lui de glorie. Un posibil motiv pentru care numele original al templului nu a fost vreodata documentat, este datorita importantei si a faptului ca era un monument atat de faimos incat nu existau motive pentru a se referi la el folosind numele acestuia.
Angkor Wat a fost construit initial ca un templu inchinat zeului Vishnu, unul din principali zei ai panteonului hindus (pe langa Shiva si Brahma). Multi istorici considera ca pe langa rolul de templu, acesta a servit si ca mausoleu pentru regele Suryavarman II.
Pentru construirea complexului a fost nevoie de peste 300.000 de muncitori si a durat peste 30 de ani sa fie finalizat. Templul este construit integral din piatra si are aproximativ 1200 mp de basoreliefuri sculptate, printre cele mai importante este Churning of the Ocean of Milk care spune povestea despre inceputul Timpului si crearea Universului.
Cele cinci turnuri de piatra au fost construite pentru a imita cele cinci lanturi muntoase ale Muntelui Meru – casa mitica a zeilor atat pentru hindusi cat si pentru buddhisti. Galeriile, spatiile goale si santurile cu apa au fost create urmand viziunea Muntelui Meru. Pentru hindusi si buddhisti, Muntele Meru nu este doar casa zeilor, ci si axis-mundi (axis-mundi este o axa cosmica sau o axa a lumii care leaga raiul de Pamant). Similar, Angkor Wat a fost construit pentru a fi axis-mundi si pentru a demonstra faptul ca regatul Angkor si regele sunt in centrul Universului. Pe langa viziunea Angkor Wat-ului ca fiind Muntele Meru pe Pamant, arhitectii templului (despre care nu se stie absolut nimic) au planificat constructia templului intr-un mod ingenios incat au incorporat in templu o harta a cosmosului si istoria protectorului templului.
Bayon este templul care se afla in centrul complexului Angkor Thom. Acest templu este faimos datorita turnurilor de piatra cu fete. Sunt in jur de 50 de turnuri cu fete zambitoare. Unii istorici cred ca aceste fete il infatiseaza pe regele Jayavarman, altii considera ca infatiseaza bodhisattva Avalokiteshvara. Templul mai este cunoscut si ca templul Jayavarman, pentru a-l onora pe regele care a cerut construirea acestuia.
Bauphon este localizat in vechea capitala Khmera, Angkor Thom, in apropiere de Palatul Regal si Bayon. A fost construit de regele Udayadityavarman II si dedicat lui Shiva. Templul are forma unei piramide cu trepte. In secolul 15 a fost “convertit” la Buddhism, iar o parte din templu a fost demolata si o parte din pietre folosita pentru construirea imaginea lui Buddha inclinat in partea de vest (imaginea este greu vizibila si nu a fost niciodata finalizata – se poate observa in poza de mai jos).
Terasele regale sunt alcatuite din Terasa Elefantilor (Terrace of the Elephants) in partea de sud si Terasa Regelui Lepros (Terrace of the Leper King) in partea de nord. Aceste terase erau folosite pentru procesiuni si parade, iar regele urmarea aceste evenimente stand in aceste locuri. Ambele au fost construite de regele Jayavarman VII si se intind pe mai bine de 300 m. Sunt decorate cu o multime de basoreliefuri reprezentand Devatas si Apsaras.
Ta Keo este cunoscut drept templul neterminat, ridicat de catre regele Jayavarman V. Motivul pentru care acesta nu a fost finalizat nu este cunoscut, insa o inscriptie spune ca in timpul lucrarilor un fulger a lovit locul iar acesta a fost considerat un semn rau de la zei si constructia a fost oprita.
Ta Prohm este unul din cele mai faimoase temple ale Angkorului datorita arborilor imensi ce cresc din ruinele templului, insa multi dintre voi l-ati putut vedea in filmul “Lara Croft: Tomb Raider”.
Ta Prohm a fost construit in ultima partea a secolului al 12-lea de catre regele Jayavarman VII, si desi majoritatea templelor de la Angkor sunt inchinate zeilor hindusi, acesta este un templu buddhist, deoarece regele Jayavarman VII era un adept al Mahayana Buddhism. Regele a dedicat templul mamei sale.
Banteay Kdei a fost construit intre secolele 12 – 13 in timpul regelui Jayavarman VII. Arhitectura templului este similara cu cea a Ta Prohm sau Bayon, insa la o scara mult mai mica. De asemenea, la fel ca la Ta Prohm, sala dansatoarelor este plasata la intrare, in partea de est a cladirii principale.
Pre Rup este unul din templele vechi ale complexului inchinat lui Shiva, fiind construit in jurul anului 960 de catre regele Rajendravarman II. Pre Rup este un punct excelent pentru a vedea apusul si nu la fel de aglomerat ca Angkor Wat. La inceputul secolului 20, templul era complet inghitit de jungla si acoperit de sol, insa in anii 30, acesta a fost excavat de catre conservationisti francezi George TrouvÃĐ si Henri Marchal.
Ziua 3: Hotel – South Gate – North Gate – Preah Khan – Neak Pean – Ta Som – East Mebon – Banteay Srei – Hotel
Preah Khan este localizat in afara orasului Angkor Thom, iar numele sau inseamna “sabia sfanta”. A fost construit de regele buddhist Jayavarman VII care a eliberat khmerii de Cham. Daca regele Jayavarman VII a inchinat templul Ta Prohm mamei sale, Preah Khan este inchinat tatalui sau. Multe din imaginile si basoreliefurile cu Buddha au fost indepartate de catre hindusi in timpul domniei regelui Jayavarman VIII. Exista o legenda care spune ca la Preah Khan este ascunsa sabia regatului khmer si cine o v-a gasi are dreptul de a conduce imperiul.
Preah Khan e plin de surprize. Ratacind prin coridoarele semiprabusite am fost indrumati de un domn de la securitate catre cele doua statui ascunse, care si-au pastrat frumusetea de-a lungul anilor. Acestea le infatiseaza pe cele doua sotii ale regelui Jayavarman VII, devatele Jarayajadevi si Indradevi fiind venerate de cei care isi doresc copii.
Neak Pean este un templu mic asezat in centrul “uscat” al barajului Jayatataka (un rezervor de apa de 3500 m lungime si 900 m latime). Initial templul a fost inchinat lui Buddha, ca mai tarziu sa fie rededicat catre Lokeshvara, Bodhisattva compasiuni. In timpul sezonului ploios, mare parte din templu este acoperita de apa. Singurul acces se face pe un pod ingust din lemn. Localnicii cred ca apa din jurul micului templu are puteri vindecatoare si deseori vin si se spala in aceasta apa.
Ta Som este un templu micut in partea de est a barajului Jayatataka. Acesta a fost ridicat in ultima partea a secolului 12 de catre regele Jayavarman VII si inchinat stramosilor acestuia.
East Mebon este un templu inchinat lui Shiva, ridicat de regele Rajendravarman II in secolul al 10-lea. A fost construit pe o insula artificiala in rezervorul (acum uscat) Yasodharatataka.
Banteay Srei numit si “Citadela femeilor”, este un templu mic insa atat de impresionant prin detaliile sculpturilor absolut uimitoare. A fost construit in anul 967 de catre Yajnavaraha, un preot Brahmin, consilier si frate al regelui Rajendravarman II.
Este unul din cel mai bine pastrate temple si cel mai bogat in detalii. Este sculptat aproape in intregime in gresie roz si a fost descoperit in anul 1914.
Despre templele khmere se pot scrie multe. Te impresioneaza prin maretie insa si prin povestile spuse. Sunt martori ai unui imperiu aproape disparut si este intrigant cum nu exista destul de multe informatii despre aceste asezari. Sunt fascinata de cum inca se gasesc temple sau orase, ascunse adanc in jungla cambodgiana.
Din pacate, vizita noastra la temple s-a redus la doar doua zile, insa ne-am luat cumva angajamentul ca vom incerca sa revenim curand aici.
Ziua 4: Hotel – French quarter – Hotel – Aeroport
Ultima zi in Cambodgia a fost destul de scurta si mai mult organizatorica. Ne-am facut bagajele, am incercat sa ne ratacim putin pe strazile prafuite din cartierul francez si am luat un tuk-tuk spre aeroport. A fost ultima zi din vacanta si a urmat lungul drum spre Bucuresti.
Din Cambodgia am plecat cu sufletul mai plin de recunostinta fata de ce am, fata de lucrurile totusi bune din viata mea.
Fetita de mai jos m-a prins in timp ce incercam sa ii fac o poza cand se juca. A fugit catre mine, mai mult desculta si putin neingrijita, incercand sa imi vanda o jucarie facuta din hartie. Imi cerea 1$ – o nimica toata daca stai sa te gandesti. Esti sfatuit peste tot sa nu incurajezi copii dandu-le bani pentru ca vor renunta la scoala si vor continua sa vanda lucruri pe strada. Am simtit ca mi se rupe ceva in suflet si as fi vrut sa ii dau orice in acel moment. Am scos din rucsac un ursulet (cel care il tine in mana) si i l-am oferit. A fost momentul cel mai fericit – zambetul acestui copil inocent nu il voi uita niciodata. Suntem asa de egoisti si prinsi in viata noastra, incat uitam sa fim recunoscatori pentru lucrurile simple. Acest copil s-a bucurat pentru o jucarie primita incat ii sclipeau ochii numai uitandu-se la ea. Unul din putinele momente in care cu greu m-am abtinut sa nu izbucnesc in plans. Pare egoist sa ii pun poza aici, insa vreau sa tin minte sentimentul acela de cat de mica am fost atunci, cat de mare e lumea asta si cat de fericiti sunt unii cu putinul lor.
Copii din Cambodgia sunt simpli, la fel ca si parintii lor. Soferul nostru ne povestea ca nu exista un sistem de invatamant foarte avansat si pentru a putea oferi un viitor copiilor sai este nevoit sa plateasca o scoala privata cu 800$ pe an (nu pare mult insa pentru el este o suma enorma).
Cambodgia a fost incercata de multe evenimente si este o tara saraca. Cu toate astea nu a incetat sa ma uimeasca amabilitatea lui Lon si zambetul oamenilor din jur. M-au amuzat toate situatiile in care eram nevoita sa negociez orice lucru doream sa il cumpar (chiar daca era enervant uneori). M-a facut sa plang gandindu-ma ca nu pot ajuta prea mult si ca totusi am o viata buna comparativ cu unii din copii de aici.
Sper sa te revad curand, draga tara frumoasa! Promit ca data viitoare voi sta mai mult si voi invata mai mult despre tine!
Pe data viitoare!
The Cartographer's Journal 